Happiness is when what you think, what you say, and what you do are in harmony. Love is what makes you smile when you're tired.
Prima postare pe blog din acest an. M-am întrebat, vinovată, de câteva zile, ce m-ar putea motiva să scriu din nou pe aici. Am găsit un gând ce poate fi şi scris, nu doar disecat mental, şi care mă şi sâcâie zilele astea. Mă tot întrebam de ce am simţit un mic regret când m-am întors la Timişoara, după un weekend la Bucureşti. A fost a şasea vizită în Bucureşti şi prima dată când... 
… emoţii, pasiune, fluturaşi, fericire, încheiere, supărare, mâini, secrete, temeri, frustrare, terapie, fum, vise, muzică, surprize, inconştienţă, mentă, dezamăgire, lacrimi, Paris cu ea, tăcere, Paris cu el, şedinţe, priviri, alinare, Sibiu, lume, copilării, singurătate, degete, dor, înţelegere, comunicare, pizza, fiori, urcare, toleranţă, dorinţă, încredere, coborâre,... 
2011 a fost un an deosebit din punct de vedere muzical. Am ascultat foarte, dar foaaarte multă muzică şi cred că a fost cel mai bun tratament ce mi-l puteam administra, in times of joy and sorrow. Cu acest gând, la vreme de bilanţ, m-am gândit să caut pe last.fm ce am ascultat eu cel mai mult în ultimele 12 luni, pe laptopul de acasă. Winamp-ul şi last.fm-ul nu arată realitatea în... 
Am un trecut de „mama dolores”, asta este, îl recunosc, mi-l asum. O fi inoculat şi din faptul că părinţii m-au numit Alina, ca şi când ar fi ştiut, atunci, în 1979, într-un sat mic din Ardeal, despre zodii şi semnificaţii ale numelui şi ar fi consultat ursitoarele care să-mi fi dat acest rol în viaţă. Să pun mereu pe ceilalţi înaintea nevoilor mele. Este un act de sinceritate... 
Ah, decembrie. That time of year that I don’t like that much. Probabil că nu îmi place pentru că nu mă despart uşor de lucruri. Dar nu stau să mai analizez cât de bun a fost sau nu anul care se încheie, îmi fac bilanţul în altă seară de vineri când mă va apuca dorinţa de a scrie pe blog.
Acum, voiam să mărturisesc că mă grăbesc. Mă grăbesc spre nu ştiu ce, spre nu ştiu unde,... 
Mediatizarea celor 10 ani trecuţi de la 11 septembrie 2001 m-a făcut să retrăiesc momentul acela destul de des. Am mai scris, acum 4 ani, despre asta, fără a da detalii prea multe despre ce făceam în ziua respectivă. Readucerea aminte e marcată de un puternic sentiment de vină. Nu a dispărut în toţi aceşti ani. Motivul e că atunci când turnurile au fost lovite eu eram interesată doar de... 
Azi, sunt liberă. Şi ieri am fost la fel, şi alalteieri. Sper că voi fi la fel şi mâine. Cred că niciodată până la vârsta asta nu am fost mai liberă de gânduri negre şi energii negative aşa cum mă simt de o vreme încoace.
Vara asta a fost ca o revelaţie. (Sau o fi fost o renaştere?) M-am trezit într-o dimineaţă că nu mai fac planuri, că nu mă mai consum, că nu mai discut lucruri... 
Joia care a trecut, în 11 august, am gustat puţin din fenomenul Sziget Festival, ceea ce vă doresc şi vouă, celor care se simt atraşi de locuri şi evenimente de acest tip. Am fost la Sziget pentru concertul lui Xavier Naidoo & Sohne Mannheims, pe care îi ascultam din aprilie, după o postare de pe blog. Dacă tot am ajuns acolo, am avut parte şi de un show Chemical Brothers, printre câteva... 
M-am tot uitat în ultima vreme, din plictiseală şi lene, la poze de la nunţi. În mare parte, persoanele erau necunoscute. De fiecare dată am avut acelaşi sentiment: că eu nu-mi doresc aşa ceva. Nu m-am visat niciodată în rochie de mireasă, nu m-am imaginat în faţa vreunui altar cu popi, rude, lumânări şi flori şi stres. Sunt terorizată de imaginea unei mese întinse şi împopoţonate,... 
„A durat 30 de ani să ajungem aici. Vă mulţumim că ne-aţi aşteptat”. Vorbele astea au fost ştirea, pentru mine, la concertul Bon Jovi din 10 iulie, de la Bucureşti. Mi se face pielea de găină de câte ori rememorez momentul acela. Trei ore de cântat, un concert început la oră fix, aşa cum nici prin vis nu visam. Deşi nu l-am văzut pe Jon în faţa mea (tot un vis de fetişcană), nu m-a... 
La 16 ani am mers prima dată în Germania. Am stat o lună la prieteni de familie, în Karlsruhe. Era anul 1995 şi eu eram îndrăgostită de Jon Bon Jovi. Am venit acasă cu o sumedenie de prostioare, stickere şi postere culese de prin Bravo, Popcorn, reviste mult mai colorate ca acelea pe care le vedeam în România. Nu au mai rezistat acelea (deşi poate mai am pierdute prin nişte cutii ceva... 
Din luna mai încoace, de când am decis să mă las de presă, parcă toate s-au schimbat în jurul meu. Sunt mai liberă, mai puţin nervoasă, mai relaxată, mai indiferentă… Săptămâna petrecută la Paris mi-a făcut, nu ştiu cum, viaţa şi mai frumoasă, sentimentele negative care mă apăsau de nici nu mai ştiu câtă vreme parcă au dispărut complet. Am revenit acasă într-o cameră... 
“Lumea crede că sufletul pereche e cineva cu care te potriveşti la fix, toţi îşi doresc să fie aşa. Dar sufletul pereche e o oglindă, e ăla care-ţi arată toate chestiile care te trag înapoi, ăla care-ţi atrage atenţia asupra ta însăţi, ca tu să îţi poţi schimba viaţa. Probabil că un suflet pereche adevărat e cea mai importantă persoană pe care ţi-e dat să o întâlneşti... 
Down With The Precious Sickness (Depeche Mode VS Disturbed) by Dan Mei
